Plante medicinale : Alunul
Denumire:
Denumirea stiintifica: Corylus avellana
Denumirea populara: Alunul
Descriere: Alunul este un arbust din familia betulaceelor. Poate creste pāna la cinci metri īnaltime. Florile sunt sub forma de mātisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. Fructele, adica alunele, seamana intrucatva cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cāte doua - patru la un loc. Alunul īnfloreste devreme, īn martie. Creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, īn amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri. Poate fi īntālnit si pe pajisti. Aria de raspāndire - de la cāmpie pāna la munte, frecvent īn zona dealurilor.
Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele si, mai nou, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti īn terapie sunt si mātisorii de alun. Din partile cu valoare medicinala ale alunului se prepara infuzie, decoct si suc.
Substante Active: Azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, vitaminele A si B, materii grase. Alunele de padure sunt, datorita acestei compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare.
Utilizare: Alunele sunt considerate un leac foarte bun īmpotriva anemiei hemolitice, īn timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient īn periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (mātisorii) pot fi utilizate īn prepararea ceaiurilor sudorifice.
Consumul alunelor este foarte important nu numai īn terapii, ci si īn mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimilate repede si aproape īn totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune.
Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.
Alunul
Denumirea stiintifica: Corylus avellana
Denumirea populara: Alunul
Descriere: Alunul este un arbust din familia betulaceelor. Poate creste pāna la cinci metri īnaltime. Florile sunt sub forma de mātisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. Fructele, adica alunele, seamana intrucatva cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cāte doua - patru la un loc. Alunul īnfloreste devreme, īn martie. Creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, īn amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri. Poate fi īntālnit si pe pajisti. Aria de raspāndire - de la cāmpie pāna la munte, frecvent īn zona dealurilor.
Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele si, mai nou, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti īn terapie sunt si mātisorii de alun. Din partile cu valoare medicinala ale alunului se prepara infuzie, decoct si suc.
Substante Active: Azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, vitaminele A si B, materii grase. Alunele de padure sunt, datorita acestei compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare.
Utilizare: Alunele sunt considerate un leac foarte bun īmpotriva anemiei hemolitice, īn timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient īn periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (mātisorii) pot fi utilizate īn prepararea ceaiurilor sudorifice.
Consumul alunelor este foarte important nu numai īn terapii, ci si īn mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimilate repede si aproape īn totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune.
Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.
this content is available only in romanian
