Plante medicinale : Arnica

Denumire:

Arnica

Denumirea stiintifica: Arnica montana
Denumirea populara: carul padurarilor, carul zânelor, podbal de munte
Descriere: Arnica este o erbacee si apartine familiei compozitelor. Planta
perena, înaltime 15 - 70 cm. Înfloreste în lunile iunie, iulie si august. Florile, de culoare galben-portocalie, formeaza capitule. Fructele au culoare neagra. Arnica seamana cu alte plante de pe pajiste, dar poate fi depistata usor daca se ia o petala si se striveste putin - mirosul specific, de arnica, va fi puternic. Creste în zona montana si subalpina, prin luminisuri, pajisti, pasuni, locuri virane. Ca planta medicinala este cunoscuta din timpuri stravechi. In practica terapeutica se folosesc florile (petalele). Specialisti recunoscuti în tratamente cu plante medicinale sustin ca putem gasi principii medicinale nu numai la flori, ci si la frunze si radacini. Din arnica se prepara infuzie, decoct, tinctura si unguent.
Substante Active: Florile de arnica au în continutul lor alcooli triterpenici, colina si coloranti carotinoizi. Compusul specific este arnicina.
Utilizare: Infuzia din flori de arnica este folosita pentru oblojirea ranilor (dar nu rani deschise, ci echimoze, contuzii), precum si în tratarea laringitei acute. Este o planta medicinala cu virtuti antiseptice, cicatrizante si decongestive recunoscute. Poate fi socotita si ca un sedativ natural, cu efecte importante asupra centrilor nervosi.
Specialistii naturisti recomanda precautie în utilizarea acestei plante, chiar asistenta din partea medicului, deoarece poate fi toxica daca nu e folosita în cunostinta de cauza. Din acest motiv, în mod curent arnica nu se utilizeaza intern, ci numai extern.
Ca planta medicinala, arnica este ,,doctorul\" oricarui traumatism - echimoze, contuzii, hematoame, luxatii si chiar rupturi musculare.